Din 13 august, Uniunea Europeană impune noi reguli pentru proiectarea, producția, colectarea și tratarea vehiculelor ajunse la sfârșitul ciclului de viață. Regulamentul vizează recuperarea unor cantități mai mari de materiale, reutilizarea componentelor și reducerea dependenței Europei de materii prime importate.
Comisia Europeană estimează că între 10 și 12 milioane de vehicule sunt casate anual în Europa și tratate ca deșeuri, deși reprezintă surse importante de materii prime recuperabile. Gestionarea necorespunzătoare a acestora generează probleme de mediu și duce la pierderea a milioane de tone de materiale care ar putea reintra în economie.
Noile norme vizează recuperarea și reciclarea oțelului, aluminiului, cuprului și plasticului din vehicule. Regulamentul introduce și primele obiective obligatorii la nivel european privind utilizarea plasticului reciclat în mașini noi, stimulând astfel cererea pentru materiale reciclate și încurajând reutilizarea, refabricarea și recondiționarea componentelor.
Producătorii auto vor fi obligați să furnizeze instrucțiuni clare privind îndepărtarea și înlocuirea componentelor, utilizabile atât pe durata exploatării vehiculului, cât și la casarea acestuia. Scopul este simplificarea demontării, astfel încât piesele și materialele recuperabile să nu fie pierdute. Regulamentul consolidează totodată responsabilitatea producătorilor pentru finanțarea proceselor de tratare a deșeurilor.
Comisarul european pentru mediu, Jessika Roswall, a explicat că noile reguli depășesc simpla problemă a reciclării, contribuind la securizarea materialelor necesare economiei europene. Vicepreședintele executiv al Comisiei, Stéphane Séjourné, a subliniat că regulamentul poate reduce dependența de furnizorii externi și poate menține mai multe resurse strategice în interiorul Uniunii Europene.
O altă prevedere importantă privește exporturile: din august, numai vehiculele apte să circule pe drumurile publice vor putea fi exportate în afara UE. Măsura urmărește ca mașinile ajunse efectiv la capătul ciclului de viață să fie tratate corespunzător în Europa, iar materialele valoroase pe care le conțin să rămână în economia europeană.